Lektor

De la ce vârstă ar trebui să înceapă copilul să învețe o limbă străină?

De la ce vârstă ar trebui să înceapă copilul să învețe o limbă străină?

De la ce vârstă ar trebui să înceapă copilul să învețe o limbă străină?
Cu cât începe mai devreme, cu atât va învăța mai bine? Ce spune cercetarea despre vârstă, expunere și progresul lingvistic. 
„Copiii învață limbile străine mult mai ușor decât adulții.” 
Am auzit cu toții afirmația asta. Poate chiar am folosit-o atunci când am încercat să convingem pe cineva că este bine să își înscrie copilul la engleză, germană sau franceză cât mai devreme. 
Dar este chiar adevărată? 
Ar trebui să începem la patru sau cinci ani? Dacă așteptăm până la opt sau nouă ani, pierdem o oportunitate importantă? Și dacă un copil începe la 12 ani, mai poate ajunge la un nivel foarte bun? 
Din fericire, cercetătorii studiază de zeci de ani legătura dintre vârstă și învățarea limbilor străine. Iar concluziile sunt ceva mai nuanțate decât celebrul „cu cât mai devreme, cu atât mai bine”. 

Copiii mici învață mai bine sau doar au mai mult timp? 

Un lucru pe care cercetătorii l-au observat încă din anii ’70 este că adulții și copiii mai mari tind să învețe mai repede la început, dar cei care încep din copilărie pot ajunge la rezultate mai bune pe termen lung [1]. 
Pare o contradicție, dar nu este. 
Un adolescent de 14 ani poate înțelege o explicație gramaticală, poate face comparații cu limba maternă și poate memora conștient reguli. Un copil de cinci ani învață altfel, mai ales prin ascultare, repetiție și interacțiune. 
Asta înseamnă că adolescentul poate progresa mai repede în primele luni, în timp ce copilul mic are avantajul timpului și, în anumite condiții, poate ajunge să folosească limba foarte natural. 
Unul dintre domeniile în care vârsta pare să conteze cel mai mult este pronunția. 
Într-un studiu realizat pe 195 de persoane care învățaseră suedeza ca a doua limbă, cercetătorii au observat că cei care începuseră înainte de 12 ani aveau șanse mult mai mari să sune ca un nativ în materie de pronunție [2]. 
Dar există o vârstă după care învățarea unei limbi străine devine mult mai dificilă? 
Da și nu. Un studiu pe aproape 670.000 de persoane sugerează că abilitatea de a învăța gramatica limbii engleze rămâne ridicată până spre 17-18 ani, apoi scade [3]. Alți cercetători au reanalizat aceleași date și contestă existența unui prag de vârstă universal [4]. Ei sugerează că unele schimbări ar putea ține de contextul de învățare, inclusiv de încheierea liceului și de schimbările de viață asociate. 
Așadar, ideea că trebuie să începi înainte de pubertate, altfel ai pierdut trenul, este prea simplistă. 
Mai mult, studiile despre învățarea francezei prin imersiune în Canada arată că vârsta poate influența și felul în care învățăm. Copiii care au început mai devreme păreau să se bazeze mai mult pe memorie, în timp ce cei care începuseră la o vârstă mai mare beneficiau mai mult de capacitatea de a analiza limba și de a înțelege regulile [5]. 
Cu alte cuvinte, nu învățăm neapărat mai prost pe măsură ce creștem. Învățăm pur și simplu altfel. 

Ce se schimbă atunci când copilul merge la un curs de limbi străine? 

Aici apare o diferență esențială, despre care se vorbește mai puțin. 
Să ne imaginăm două situații. 
În prima, un copil de cinci ani se mută împreună cu familia în Germania. Merge la grădiniță, își face prieteni, se joacă și vorbește zilnic în germană. Limba este prezentă peste tot. 
În a doua, un copil de aceeași vârstă locuiește în România și participă la un curs de germană de două ori pe săptămână. 
Amândoi au început la cinci ani. Dar experiența lor de învățare este foarte diferită. 
Exact această diferență a fost analizată de Carmen Muñoz (2010), într-o lucrare despre influența vârstei asupra învățării limbilor străine [6]. 
Cercetările realizate în cadrul proiectului Barcelona Age Factor au comparat elevi care începuseră să învețe engleza la vârste diferite. 
Surpriza? Cei care începuseră mai târziu au progresat inițial mai repede. După sute de ore de curs, copiii care începuseră mai devreme recuperaseră o parte din diferență, dar nu demonstraseră un avantaj general clar față de cei care începuseră mai târziu. 
Un alt studiu, realizat în Germania pe aproape 20.000 de elevi, a ajuns la o concluzie asemănătoare. La 15-16 ani, diferențele de performanță la citire și ascultare în engleză erau foarte mici între elevii care începuseră la 6–7 ani, cei care începuseră la 8–9 ani și cei care începuseră în jurul vârstei de 10 ani [7]. 
Cercetătorii au atras atenția și asupra unei probleme foarte familiare în educație: lipsa continuității. 
Dacă un copil studiază trei ani o limbă străină, iar la următorul ciclu școlar reia aproape totul de la început, o parte din avantajul acumulat se poate pierde. 
Prin urmare, întrebarea nu ar trebui să fie doar „Cât de devreme începe copilul?”, ci și „Ce se întâmplă cu ceea ce a învățat deja?” 

Engleza, germana și franceza se învață toate la fel? 

O mare parte dintre cercetările despre învățarea limbilor străine la școală se concentrează pe engleză. Avem însă și studii despre germană și franceză. 
De exemplu, o analiză publicată în 2025 a reunit 26 de cercetări despre învățarea germanei ca limbă străină la copiii cu vârste între 5 și 12 ani. Autorii au evidențiat importanța activităților, materialelor și modului în care este organizată învățarea, fără să identifice o vârstă ideală universală [8]. 
Un alt studiu, desfășurat în Elveția, a urmărit peste 600 de elevi care studiaseră deja germană și franceză la școală, dar începuseră engleza la vârste diferite. Rezultatele au arătat cât de mult pot conta sprijinul familiei și oportunitățile de învățare din afara școlii [9]. 
Există și o diferență practică importantă pentru copiii din România. 
Engleza este peste tot: în jocuri, filme, muzică, pe internet și pe rețelele sociale. Pentru germană sau franceză, expunerea nu vine întotdeauna la fel de natural. 
Un copil poate avea două ore de engleză și două ore de germană pe săptămână, dar să audă și să folosească engleza mult mai des în timpul liber. 
Așa că, atunci când comparăm progresul, trebuie să ținem cont nu doar de numărul de ore de curs, ci și de cât contact are copilul cu fiecare limbă în restul timpului. 
Câtă engleză învață copiii din jocuri, filme și desene animate? 
Mai mult decât am putea crede, în anumite condiții. 
Există chiar un domeniu de cercetare dedicat învățării limbii engleze în afara școlii, numit extramural English. 
Într-un studiu realizat în Belgia, cercetătorii au evaluat 780 de copii cu vârste între 10 și 12 ani, înainte ca aceștia să înceapă să studieze formal engleza la școală. 
Rezultatele au fost surprinzătoare: unii copii ajunseseră deja la un nivel de engleză care le permitea să comunice în situații relativ simple. Activități precum jocurile video, folosirea rețelelor sociale și comunicarea în engleză erau asociate cu rezultate mai bune [10]. 
Înseamnă asta că ar trebui să îi lăsăm pe copii să se joace pe calculator cât mai mult, pentru că astfel învață engleză? 
Nu chiar. 
Un studiu realizat pe peste 2.000 de adolescenți din Spania a găsit legături pozitive între rezultatele la engleză și activități precum cititul, scrisul și comunicarea în această limbă. În schimb, jocurile video nu au avut aceleași rezultate favorabile în grupul studiat [11]. 
Mai este ceva important: aceste cercetări arată, în general, că există o legătură între activități și competențele de limbă, nu neapărat că una o produce pe cealaltă. 
De exemplu, este posibil ca adolescenții care vorbesc deja bine engleza să fie mai dispuși să comunice online în această limbă. 
Totuși, există un mesaj util pentru părinți: nu contează doar cât de des întâlnește copilul limba străină, ci și ce face cu ea. 
Dar filmele și desenele animate? 
Și acestea pot contribui la învățare. Un studiu din 2025 a arătat că elevii de școală primară care urmăreau desene animate cu subtitrări în engleză puteau face progrese în învățarea vocabularului [12]. 
Să recunoști un cuvânt când îl auzi sau îl citești este însă altceva decât să îl folosești spontan într-o conversație. 
De aceea, uneori o întrebare simplă după vizionarea unui film poate transforma experiența: „Ce s-a întâmplat?”, „De ce crezi că personajul a făcut asta?”, „Tu ce ai fi făcut?”. 
Nu înseamnă că fiecare desen animat trebuie urmat de un test. Ar dispărea probabil și plăcerea de a-l urmări. 
Dar putem crea, din când în când, ocazii în care copilul să folosească ceea ce a auzit. 
Iar dacă vorbim despre germană sau franceză, unde expunerea spontană poate fi mai redusă, astfel de oportunități sunt cu atât mai utile. 

Și totuși, de la ce vârstă ar trebui să înceapă copilul să învețe o limbă străină? 

Dacă așteptăm un răspuns de tipul „la cinci ani și trei luni”, cercetarea ne va dezamăgi. 
Nu există o vârstă ideală valabilă pentru toți copiii. 
Un început timpuriu poate fi o alegere foarte bună, mai ales dacă experiența de învățare este plăcută, potrivită vârstei și continuă pe termen lung. 
Dar un copil care începe la nouă sau zece ani nu este automat dezavantajat. Dimpotrivă, poate progresa mai repede la început, tocmai pentru că are deja alte abilități de învățare. 
În plus, merită să ne gândim la numărul de ore necesare pentru a ajunge la un anumit nivel. 
Cambridge English estimează orientativ că trecerea de la un nivel CEFR la următorul poate necesita aproximativ 200 de ore de învățare ghidată. Asta include nu doar timpul petrecut la curs, ci și activitățile de studiu structurat. Evident, numărul real de ore variază de la o persoană la alta [13]. 
Am explicat mai pe larg cum se calculează aceste ore și de ce progresul nu poate fi măsurat doar în ani de studiu în articolul nostru Cât timp îți trebuie ca să avansezi la următorul nivel?. 
Pentru părinți, poate ar fi mai util să ne întrebăm: 
  • Copilului îi place să participe la curs? 
  • Are ocazia să folosească limba, nu doar să memoreze cuvinte și reguli? 
  • Activitățile sunt adaptate la ceea ce știe deja? 
  • Are oportunități să audă și să folosească limba și în afara cursului? 
Un început timpuriu oferă timp. Dar ceea ce facem cu acest timp este cel puțin la fel de important. 

Abordarea Lektor: fiecare copil are propriul ritm 

La Lektor, pornim de la ideea că nu toți copiii învață în același ritm și că un nivel de limbă nu trebuie să însemne automat un an de studiu. 
De aceea, am împărțit nivelurile de competență în etape mai mici. Pentru Pre-A1, de exemplu, avem Alpha, Junior 1 și Junior 2. Similar, pentru adolescenți, nivelul B1, de exemplu, este împărțit în B1.1, B1.2 și B1+. 
Asta nu înseamnă că un copil trebuie obligatoriu să petreacă trei ani la un nivel. 
Unii au nevoie de un singur an, alții de doi sau trei. Depinde de ceea ce știu deja, de cât lucrează la școală, de cât contact au cu limba în restul timpului și de ritmul în care progresează. 
Fiecare an de studiu este, la rândul lui, împărțit în module. Lucrăm cu module de 30 de ore de curs (60 ore pe an), completate cu teme și activități ghidate în afara orelor. 
Această structură ne oferă flexibilitate. Putem construi pe ceea ce copiii știu deja, fără să îi obligăm să repete inutil sau să treacă mai departe înainte să fie pregătiți. 
Există și un concept din psihologia educației care explică foarte bine de ce avem nevoie de această flexibilitate: zona dezvoltării proxime, introdus de Lev Vygotsky [14]. 
Denumirea este complicată, dar ideea este simplă. 
Imaginați-vă un copil care știe să numească obiecte în engleză, germană sau franceză, dar încă nu poate construi singur propoziții despre ele. Cu puțin sprijin din partea profesorului, reușește să treacă de la „a red car” la „I have a red car” sau „The red car is faster”. 
Acolo vrem să lucrăm: puțin peste ceea ce copilul poate face singur, dar nu atât de departe încât sarcina să devină imposibilă. 
Dacă activitățile sunt prea ușoare, progresul poate încetini. Dacă sunt prea dificile, copilul poate deveni frustrat și poate renunța să mai încerce. 
De aceea, la cursuri folosim povești, jocuri și sarcini de comunicare, dar nu doar ca să facem orele mai plăcute. Le folosim pentru a crea situații în care copiii să înțeleagă, să întrebe, să explice, să negocieze și să folosească limba în mod activ. 
Încurajăm și expunerea în afara cursului, dar încercăm să îi dăm un scop. Un video poate fi urmat de câteva întrebări, o lectură de o discuție, iar un joc digital de o activitate în care vocabularul este folosit din nou. 
Nu putem controla câtă engleză, germană sau franceză întâlnește fiecare copil în viața de zi cu zi. Putem însă să adaptăm experiența de la curs și parcursul de învățare la ceea ce știe și la ceea ce are nevoie să învețe în continuare. 
Nu credem că un început cât mai timpuriu garantează succesul. Credem într-un parcurs de învățare bine construit, cu suficient timp pentru consolidare, provocări potrivite și oportunități reale de comunicare.
 
[1] Krashen SD, Long MA, Scarcella RC. Age, rate and eventual attainment in second language acquisition. TESOL Quarterly. 1979;13(4):573–582. 
[2] Abrahamsson N, Hyltenstam K. Age of onset and nativelikeness in a second language: Listener perception versus linguistic scrutiny. Language Learning. 2009;59(2):249–306. 
[3] Hartshorne JK, Tenenbaum JB, Pinker S. A critical period for second language acquisition: Evidence from 2/3 million English speakers. Cognition. 2018;177:263–277. 
[4] van der Slik F, Schepens J, Bongaerts T, van Hout R. Critical period claim revisited: Reanalysis of Hartshorne, Tenenbaum, and Pinker (2018) suggests steady decline and learner-type differences. Language Learning. 2022;72(1):87–112. 
[5] Harley B, Hart D. Language aptitude and second language proficiency in classroom learners of different starting ages. Studies in Second Language Acquisition. 1997;19(3):379–400. 
[6] Muñoz C. On how age affects foreign language learning. In: Psaltou-Joycey A, Mattheoudakis M, editors. Advances in Research on Language Acquisition and Teaching: Selected Papers. Greek Applied Linguistics Association; 2010. p. 39–49. 
[7] Baumert J, Fleckenstein J, Leucht M, Köller O, Möller J. The long-term proficiency of early, middle, and late starters learning English as a foreign language at school: A narrative review and empirical study. Language Learning. 2020;70(4):1091–1135. 
[8] Weiss C, Chik A, Djonov E, Melo-Pfeifer S. Young students learning German as a foreign language in primary school: A scoping review. International Journal of Bilingualism. Published online 2025. 
[10] De Wilde V, Brysbaert M, Eyckmans J. Learning English through out-of-school exposure. Which levels of language proficiency are attained and which types of input are important?. Bilingualism: Language and Cognition. 2020;23(1):171–185. 
[11] Tran L, Miralpeix I. Out-of-school exposure to English in EFL teenage learners: Is it related to academic performance?. Education Sciences. 2024;14(4):393. 
[12] Avello D, Muñoz C. Primary school learners benefit from captioned video viewing: Vocabulary learning, viewing distribution and perceptions. In: Frisch S, Glaser K, editors. Early Language Education in Instructed Contexts. John Benjamins; 2025. p. 43–64. 
[13] Cambridge English. Guided learning hours. Cambridge University Press & Assessment. 
[14] Vygotsky LS. Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Cole M, John-Steiner V, Scribner S, Souberman E, editors. Cambridge (MA): Harvard University Press; 1978. 
 
 

Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru și fii la curent cu ultimele noutăți

Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru și fii la curent cu ultimele noutăți
💬
Asistent Lektor Te ajut să găsești cursul potrivit.