O populară expresie în limba engleză spune despre un lucru ușor de făcut: “it’s not brain surgery”. Când vine vorba de învățarea unei limbi străine, neputința de a ne atinge obiectivele ne face să simțim că misiunea noastră este una la fel de dificilă ca a opera pe creier. Știința însă ne asigură că, în lipsa unei afecțiuni neurologice grave, orice individ este capabil să învețe o limbă străină, indiferent de IQ, ureche muzicală sau abilități lingvistice native.
Întorcându-ne la „(it’s not )brain surgery”, vom explora în rândurile ce urmează câteva cazuri, simptomele asociate, vom pune un diagnostic și chiar vom prescrie un tratament pentru ceea ce unii numesc generic lipsa talentului de a învăța o limbă străină.
Cazul 1
Subiectul e demoralizat, copleșit de experiență. Printre simptome amintim: senzația de panică în prezența materialelor de studiu, sentimente negative față de limba studiată, evitarea situațiilor în care trebuie să folosească limba ( conversații cu clienți străini, cursuri de limbă, experiențe internaționale) și, în final, abandon.
Diagnosticul cel mai probabil: nivel de studiu nepotrivit. Fiecare dintre noi are propriul ritm și așteptările noastre trebuie să ia în considerare și acest aspect. Mulți cred că a aborda materiale de nivel mult superior nivelului recomandat îi va impulsiona să muncească mai mult și să obțină rezultate excepționale într-un timp mai scurt. Adevărul e însă că această strategie e calea cea mai sigură spre frustrare, discomfort și în final abandon.
Tratamentul? Un test de plasare bine interpretat, materiale de studiu adecvate ca nivel de dificultate și un profesor care să ne ajute să depășim obstacolele psihologice asociate învățării unei limbi străine.
Cazul 2
Subiectul nu mai face progres. Simptomele cele mai frecvente includ frustrare, dezamăgire, pierderea bruscă a interesului față de limbă.
Diagnosticul în acest caz e unul mai complex. Unii studenți simt că, după o perioadă de achiziții uimitoare, deși au continuat să studieze cu aceeași intensitate ca la început, rezultatele întârzie să apară. Adevărul e că la niveluri începătoare, progresul e rapid și satisfacția e pe măsură. Cu cât aprofundăm studiul unei limbi, progresul pare mai lent și de multe ori ne lovim de stagnare. Exemplul cel mai concludent e infamul B2 plateau, un fenomen cu care se confruntă studenții ajunși la nivel intermediar și pentru care progresul pare o luptă cu morile de vânt.
Tratament: schimbă abordarea! Discută cu profesorul de curs și alegeți un alt manual (în general, temele manualelor din aceeași serie sunt recurente) sau încearcă să faci lucruri noi cu limba studiată. Nu te limita la materialele de curs, citește cărți în limba țintă, abonează-te la canale noi de Youtube, învață versurile cântecelor preferate, începe un blog sau un jurnal!
Cazul 3
În ciuda progresului considerabil și a pasiunii pentru limbă, subiectul și-a pierdut motivația de a învăța. Simptome: amânarea la nesfârșit a sedințelor de studiu, remușcări, interes brusc pentru orice activitate trivială care ar putea înlocui activitățile de învățare.
Diagnostic: epuizare. Efortul pe care îl depunem uneori pentru a învăța o limbă străină, timpul dedicat studiului, concentrarea pe perioade lungi a atenției și motivației către un singur scop ne pot lăsă fără resurse.
Tratament: ia o scurtă pauză și explorează alte interese. Atât timp cât păstrezi contactul cu limba țintă la nivel informal (filme, articole, conversații cu parteneri vorbitori ai acestei limbi) nu trebui să te îngrijorezi.
Dacă te regăsești într-unul din cazurile prezentate mai sus, fă un pas înapoi și analizează ce te împiedică de fapt să faci progrese în învățarea unei limbi. Și, ca să păstrăm abordarea medicală, vorbește cu un specialist! Un profesor cu experiență te va ajuta să găsești metoda cea mai potrivită ție pentru învățarea limbii țintă și să depășești obstacolele ce apar, în mod firesc, pe parcurs.
Article by Lavinia Marcu
Photo by Ravi Kant
