Categorie: Curiozități Lingvistice

Știați că în momentul de față pe Pământ sunt vorbite 6909 limbi? Sau că în Londra zilelor noastre se vorbesc nu mai puțin de 300 de limbi diferite? În următoarele rânduri vom  explora alte 20 de lucruri fascinante despre modul în care comunică oamenii din diferite zone ale globului.

1) Limba franceză a fost limba oficială a Angliei timp de 300 de ani.

2) Limba italiană este a cincea cea mai studiată limbă de pe glob, dupa engleză, germană, franceză și spaniolă.

3) Vorbitorii de engleză pot recunoaște cam 3000 de cuvinte în spaniolă, fără să fi studiat limba.

4) Există 178 milioane de vorbitori nativi de limbă portugheză la nivel mondial.

5) În jur de 1.8 miliarde de oameni vorbesc engleză.

6) În Norvegia există două tipuri de limbă scrisă oficială bokmål (limba cărților) și nynorsk (norvegiana nouă)

7) Daneza e vorbită în Danemarca, Insulele Feroe, Groenlanda și Germania.

8) Doar 60% din locuitorii Letoniei au ca limbă maternă limba letoniană.

9) Limba greacă există încă din secolul 14 B.C.

10) Limba persană nu a suferit schimbări majore din secolul 10.

11) 22 de țări au ca limbă oficială limba arabă.

12) Mandarina are 845 de milioane de vorbitori nativi.

13) Majorității literelor alfabetului bulgar le corepunde câte un singur sunet.

14) În scriere, slovacii urmează principiul: “scrie exact cum se aude”

15) Limba Estoniană e considerată a cincea limbă ca nivel de dificultate, are 8 dialecte și 117 subdialecte.

16) Limba maghiară nu e înrudită în niciun fel cu limbile țărilor vecine.

17) Cel mai lung cuvânt în finlandeză e “epäjärjestelmällistyttämättömyydellänsäkäänköhä” și înseamnă “îndoilenic”.

18) În tailandeză, sunt patru feluri de a scrie “s” și șase feluri de a scrie “t”.

19) Limba cea mai răspândită în Filipine se numește Tagalog.

20) Limba cehă are o literă unică, ‘ř’, un “r” mai moale.

 

Photo by Aksonsat Uanthoeng

Ce înseamnă, de fapt, „limba chineză”?

Atunci când vorbim despre limba chineză, ne referim de obicei la mandarină – limba oficială a Republicii Populare Chineze. Însă lucrurile sunt mult mai complexe: chineza cuprinde peste 200 de dialecte, printre care mandarina, cantoneza, hakka și multe altele. Așa cum mandarina este doar un tip de fruct, la fel mandarina este doar un tip de chineză.

Mandarina și cantoneza sunt cele mai răspândite două dialecte. Personalități celebre precum Bruce Lee și Jackie Chan sunt vorbitori nativi de cantoneză, deși stăpânesc și mandarina.

Deși ambele dialecte folosesc aceleași caractere chinezești de bază, există diferențe semnificative de vocabular și gramatică. În plus, mandarina are patru tonuri, iar cantoneza nouă. Această diferență face comunicarea orală între vorbitorii celor două dialecte aproape imposibilă, deși pot înțelege parțial textele scrise.

Un detaliu interesant este simbolul pentru „dragoste” în cele două dialecte: în mandarină 爱, iar în cantoneză (și japoneză) 愛. În varianta mandarină lipsește radicalul 心 („inimă”), o simplificare practică ce poate părea, metaforic, tristă. În ambele variante, partea inferioară 友 înseamnă „prieten” – o amintire că fiecare componentă a unui caracter are propria poveste.

Astăzi, când cineva spune că studiază chineza, aproape sigur se referă la mandarină. Totuși, peste 30% din populația Chinei nu o vorbește nativ. Mandarina, o limbă standardizată cu doar circa 100 de ani în urmă, a fost promovată ca limbă oficială pentru a unifica țara, dar acest lucru a creat tensiuni în sud. În unele familii, copiii refuză să vorbească cantoneza, iar părinții fac eforturi să învețe mandarina pentru a comunica cu propriii copii. „Când citim poezii antice în cantoneză, ele rimează mereu”, spune editorul Lao Zhenyu, subliniind rădăcinile istorice ale cantonezei.

Chiar și așa, mandarina este cea mai studiată și utilizată la nivel global. Înțelegerea ei deschide uși importante pentru copii și studenți, oferind avantaje academice și profesionale.

Un exemplu al diferențelor dintre cele două dialecte pentru fraza „dă-mi cartea”:
📖 Mandarină: 给我那本书 (gěi wǒ nà běn shū)
📖 Cantoneză: 畀嗰本書我 (bei2 go2 bun2 syu1 ngo5)
Observi că doar un caracter este identic (本 = „carte”), iar două au pronunții similare. În rest, frazele sună complet diferit.

Sursă pentru limba cantoneză: https://en.wikipedia.org/wiki/Cantonese_grammar#Word_order

** Despre cele două limbi chineze puteți citi și aici: https://www.descopera.ro/dnews/13148642-dialectul-cantonez-vs-mandarin-batalia-lingvistica-din-sudul-chinei

Deși nimic nu sună mai romantic decât je t’aime, mai delicios decât croissant sau macaron și mai firesc decât merci, învățarea limbii franceze este, să recunoaștem, cel puțin o provocare. Dar dacă iubești aventura (lingvistică) și nu te sperie tabelele infinite de conjugări, îți recomand să acorzi o șansă studiului acestei limbi fascinante. Iată câteva curiozități care sper ca îți vor deschide apetitul:

1) Cel mai lung cuvânt uzual din dicționarul limbii franceze e anticonstitutionnellement (anticonstituțional, adv.) și are 25 de litere. Cel mai lung cuvânt al limbii franceze e însă aminométhylpyrimidinylhydroxyéthylméthythiazolium, un compus chimic, care are 49 de litere.

2) Limba franceză are un singur cuvânt al cărui plural începe cu o altă literă decât singularul: oeil (ochi) cu pluralul yeux.

3) Francezii iubesc vocalele. Créée (creată) sau agréée (autorizată) sunt cuvinte uzuale în limba franceză. Oiseau (pasăre) este cel mai scurt cuvânt care conține toate vocalele.

4) Saint-Remy-en-Bouzemont-Saint-Genest-et-Isson e orașul francez cu cel mai lung nume. E situat în Marne, în nord estul Franței. În contrast, orașul cu cel mai scurt nume e Y, situat în Somme, în nordul Franței.

5) Litera ù are propria tastă pe tastaturile franceze, deși un singur cuvânt o conține, chiar unul foarte scurt, où (unde).

6) Limba franceză abundă de cuvinte omofone (cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit), iar acest lucru o face limba perfectă pentru exerciții de pronunție. Încearcă, cu cel mai francez accent pe care îl poți produce, să spui urmatoarele propoziții:

• Si mon tonton tond ton tonton, ton tonton sera tondu (Dacă unchiul meu îl bărbierește pe unchiul tău, unchiul tău va fi bărbierit).
• Les chaussettes de l’archiduchesse, sont-elles sèches? Archi-sèches (Sunt șosetele arhiducesei uscate? Foarte uscate).
• Cinq chiens chassent six chats (Cinci câini urmăresc șase pisici).
• As-tu vu le vert ver allant vers le verre en verre vert ? (Ai văzut viermele verde ce se îndreaptă spre paharul de sticlă verde?)

Dacă aceste particularități ale limbii franceze nu te-au convins să te înscrii la primul tău curs, poate merită să iei în considerare faptul că 140 de milioane de oameni, de pe toate continentele (vorbitori non-nativi) au ales să învețe această limbă.

Article by Lavinia Marcu

Apa kabar? Ce mai faci?

Astăzi facem o excursie lingvistică în Indonezia și descoperim câteva lucruri fascinante despre limba oficială de acolo – bahasa Indonesia. Aceasta este forma standard (bahasa baku) folosită în administrație, educație și mass-media, însă în arhipelagul indonezian există peste 700 de dialecte locale. De exemplu, limbile vorbite în Bali și Java sunt diferite de indoneziana standard.

Indonezia ocupă locul 4 în lume ca populație, după China, India și SUA, iar limba indoneziană are aproximativ 198 de milioane de vorbitori nativi și secundari. Primele inscripții în această limbă datează din secolul al VII-lea.

Limba face parte din familia austronesiană, alături de malgașa (Madagascar), filipineză și maori (Noua Zeelandă). Pentru cei care o învață, vocabularul poate părea complet nou, fără repere familiare, iar multe lucruri trebuie memorate de la zero – de exemplu numerele: satu (1), dua (2), tiga (3), empat (4), lima (5), enam (6), tujuh (7), delapan (8), sembilan (9), sepuluh (10).

Indoneziana a fost influențată de mai multe limbi: olandeză (fosta putere colonială timp de 300 de ani), sanscrită și hindi (prin răspândirea budismului), portugheză (meja = masă, sepatu = papuc, jendela = fereastră) și engleză (ca rezultat al globalizării). La rândul ei, a împrumutat cuvinte altor limbi: urangutan, bambus, sarong.

Un aspect interesant al limbii este modul în care construiește cuvinte noi prin afixe:

• ajar (a preda),

• belajar (a învăța),

• ajaran (învățături),

• pengajar (profesor),

• pelajaran (lecție).
  Pluralul se formează adesea cu prefixul pe- și sufixul -an: rumah (casă) → perumahan (case), gunung (munte) → pegunungan (munți).

Studiul acestei limbi poate fi provocator, dar și plin de satisfacții. Chiar și pronumele „eu” are două forme: aku (informal) și saya (standard). Ca în orice limbă, totul pare dificil la început, până când începi să comunici natural.

Și dacă vrei să experimentezi cultura indoneziană, încearcă „jamu” – o băutură tradițională din turmeric și ghimbir, servită musafirilor ca semn de bun-venit. Se spune că numele vine din javaneză și înseamnă „rugăciune pentru sănătate”.

Sampai jumpa! (Pe curând!) – Între timp, ascultă o melodie indoneziană și lasă-te purtat de farmecul acestei limbi exotice.

* Top 10 țări cu cel mai mare număr de locuitori: https://www.internetworldstats.com/stats8.htm

* Lecții online pentru români: https://www.lingohut.com/ro/v425625/lec%C8%9Bii-de-limba-indonezian%C4%83-no%C8%9Biuni-introductive-salut

În limba japoneză „pasiune” este un concept profund, cu conotații valoroase pentru oricine. „Pasiune” (nesshin) se scrie 熱心.Acest cuvânt înseamnă și zel, entuziasm, fervoare, ardoare, faptul de a fi dispus și deschis, hotărâre (în sensul de fermitate), seriozitate. Toate aceste atitudini mentale apar ușor când suntem pasionați de un domeniu, în cazul nostru de cursurile de limbi străine. Am putea atunci aborda studiul limbilor străine cu pasiune și cu tot ce implică acest cuvânt: entuziasm, seriozitate, fermitate, deschidere, zel.

Pe de altă parte, în afară de conotațiile frumoase și profunde ale acestui concept, scrierea sa în kanji conține două părți, 熱 și 心. Prima parte, 熱 (netsu), înseamnă căldură și temperatură (febră). A doua parte, 心 (kokoro), înseamnă atât inimă, cât și minte. În limba japoneză toată activitatea interioară (cognitivă, emoțională și spirituală) este definită de un singur cuvânt, în timp ce în română avem mai multe cuvinte: inimă, minte, suflet, spirit.

Nu am găsit nicăieri această interpretare a cuvântului nesshin, însă prin alăturarea celor două kanji parcă am obține o definiție a pasiunii: a fi pasionat înseamnă a avea o căldură intensă în inimă și în minte. Acest cuvânt ne poate aduce aminte de bucuria de a studia.

În română, cuvântul „pasiune” vine din latină, din verbul patior (a suferi, a păți). Noțiunea carteziană de „pasiune” ne motivează mai puțin să studiem cu pasiune. Cuvântul japonez și mai ales scrierea sa, în schimb, ne pot schimba perspectiva și ne pot da un impuls să studiem cu mai mult elan și, în același timp, cu seriozitate.

A exersa în mod constant este important pentru progres, iar timpul investit în studiul limbilor străine ne apropie de fluență. Pe lângă beneficiile profesionale, a cunoaște alte limbi străine ne îmbogățește mult sufletește. „A învăța o altă limbă nu înseamnă doar a învăța diferite cuvinte pentru aceleași lucruri, ci a învăța un alt mod de a gândi despre lucruri”, a scris Flora Lewis.

Această alăturare de kanji este obișnuită în limba japoneză, iar înțelegerea etimologică a sensului cuvintelor alipite oferă un plus de semnificație cuvântului final, format prin alăturare de kanji. „A studia”, de exemplu, este 勉強する (benkyoo suru, „a face studiu”). Studiu (benkyoo) este format și el din două kanji. Al doilea (強 tsuyo) înseamnă putere. Iar studiul ne aduce multă putere, într-adevăr: putere mentală, o memorie mai bună, satisfacții academice și financiare, chiar și o îmbunătățire a nivelului limbii materne.

Toate acestea beneficii ne motivează să studiem limbi străine cu pasiune (= „căldură în inimă”), cu plăcere și entuziasm. Vă doresc să găsiți inspirație în aceste două cuvinte japoneze. Ei studiază mult, iar acest lucru îi ajută să devină și să fie eficienți și creativi. Spor! (Ganbatte ne!)

Limba engleză e un amestec fascinant de influențe, de unde și scrierea sau pronunția cel puțin ciudată a unor cuvinte.

Totuși, unele dintre aceste cuvinte au o origine absolut surprinzătoare.

Iată un top 5:

1.Cuvântul clue ( indiciu) este împrumutat din limba greacă. În legenda Minotaurului, Tezeu, eroul antic, reușește să scape din labirint cu ajutorul unui ghem de ață (sau clew în greacă) pe care îl folosește pentru a regăsi drumul spre ieșire.

2.Cuvântul shampoo ( a șampona) își are originea în Hindi și însemna inițial a masa. În timp, sensul său s-a rafinat, iar prin secolul 19 a ajuns la sensul de astăzi, a-ți spăla podoaba capilară.

3.Cuvântul  nightmare ar înseamnă în traducere literală iapă de noapte. Însă, dacă prima parte a cuvântului, night, e destul de clară, a doua parte nu are nicio legătură cu cabalinele. Cuvântul mare e în mitologia germanică o femelă de goblin care se urcă pe oamenii adormiți, sufocându-i cu pletele sale si provocându-le vise îngrozitoare.

4.Ketchup e un cuvânt aparent banal, dar cu o origine foarte controversata. Unii spun ca termenul e de sorginte chineza, kôe-chiap” (鮭汁)fiind un amestec de condimente si pește murat. Cert e ca sosul de roșii așa cum îl știm a fost prima oară înregistrat într-un dicționar pe la 1690, sub forma  catchup.

5.Ultimul cuvânt pe care îl vom cerceta e aparent banalul robot, provenit din cuvântul ceh robota, care înseamnă muncă forțată. Termenul robot a devenit celebru prin 1920 odată cu lansarea piesei de teatru science-fiction ‘R.U.R’ (‘Rossom’s Universal Robots’), a scriitorului Karel Čapek, piesă care explora crearea oamenilor sintetici.

Lista cuvintelor cu origini surprinzătoare poate continua la nesfârșit iar acesta e un motiv în plus să privim limba engleză ca pe un puzzle uluitor.

 

Jambo! Salut!

Știai că swahili este una dintre cele mai vorbite limbi din lume? Poate părea surprinzător, dar potrivit Ethnologue (2019), swahili ocupă locul 14 în topul celor mai răspândite limbi, imediat după japoneză (13) și germană (12). Limba română, din păcate, nu apare în acest clasament.

Swahili este o lingua franca în multe țări africane, cu un număr estimat de vorbitori între 98,5 și 140 de milioane, deoarece pentru mulți este a doua limbă. Este folosită extensiv în administrație, educație, mass-media și literatură, iar tot mai mulți călători și oameni de afaceri o învață pentru o mai bună înțelegere culturală și economică.

Cuvântul „swahili” provine din arabă: sahil înseamnă „coastă”, iar pluralul sawahil – „locuitorii de pe coastă”. Adăugând prefixul „ki-”, care desemnează limbile, rezultă „kiswahili” – „limba de pe coastă”. După aceeași logică, limba română ar fi „kiromania”.

Swahili se vorbește în special în estul Africii (Tanzania, Kenya, până în Africa de Sud) și are o istorie bogată. Primele referințe datează din secolul al VIII-lea, iar primele texte importante – în special poezii – apar în secolul al XVIII-lea. În perioada colonială, kiswahili devine limba principală, iar alfabetul arab folosit inițial este înlocuit treptat de cel latin.

Pentru vorbitorii de română, pronunția este relativ accesibilă, chiar dacă unele combinații de consoane (precum „mv” sau „nz”) sunt neobișnuite. Gramatica însă este mai complexă, cu 16 clase nominale pentru substantive și un sistem sofisticat de acorduri. Totuși, studierea limbii este o experiență plăcută. Sau, cum spun localnicii: hakuna matata – „nicio problemă”!

Probabil cunoști deja câteva cuvinte de origine swahili, preluate în engleză și răspândite apoi în alte limbi: safari („călătorie”), mamba (șarpe veninos), marimba (instrument muzical) sau chiar dengue (din dinga, „răsucit”). În plus, multe personaje din „Regele Leu” poartă nume swahili: simba = leu/putere, rafiki = prieten, nala = cadou, mufasa = rege.

Studiind swahili, vei descoperi rapid bucuria de a te conecta atât cu natura – printre primele cuvinte învățate sunt „crocodil” și „banană” –, cât și cu oamenii, al căror salut poate însemna: „Ce vești ai? Cum îți este casa? Cum ți-a fost ziua?”

Iar acum e timpul să ne luăm rămas-bun: kwaheri. (Poți descoperi și filmul documentar „Kwaheri: Vanishing Africa”, 1964.)